miercuri, 31 martie 2010

O femeie frumoasa inseamna tacere. A cui?

El este primul om alaturi de care imi place nimicul si pot sa-l platesc cu pasiunile mele. Sa fim integri si amandoi, se poate? Se poate asta? Caci mie mi-e teama de moarte mai tare decat de a fi singura. Dar astazi nu mai suntem in tacere impreuna, incep sa nu te mai prind tot si o sa plec. Nu mai miri ganduri imbecile si eu nu te vreau decat intreg. Nici macar cu mine nu vreau sa te impart.
Cu toate viciile-n caldutul meu, pe tine nu tin sa te strivesc printre ele. Ai vazut, multi oameni se cauta doar pentru ca e in mersul lucrurilor, pentru ca nu se pot impotrivi unui destin, dar noi doi n-avem asa ceva, dar nici ca am avea nevoie de unul. Eu vreau sa ma intreb de mainile tale largi, de politetea ta intrata la apa si de grumazul tau setos de natural doar din cand in cand. Sa ne-ntelegem, eu nu vreau sa ne scuzam, nu vreau sa lipsim dintr-un loc vreodata pentru ca atunci nevoia ne injumatateste. Sa-ti fie dor de mine doar atunci cand stam in pragul de-acasa prêt de multe ganduri, fara sa ne stingherim de ele. Sa alegem intre ganduri si noi pe cei din urma si sa nu devenim nici macar un plan al divinilor pentru ca orice «al » te subordoneaza si iti infuleca libertatea.
Si in voce i-a zambit. De cand ? De cand lumea s-a schitat in tacuta alergare inspre urechile ei, s-a improscat pe dinauntrul mintii si ea a stranutat.
-Ai alergie la ea. Puteam s-o fi lasat la locul ei.
Muscata de trezire, a intors capul sa caute ce era mai aproape de ea  acum : lumea sau creanga cu muguri pe care el i-a  adus-o dimineata ?
-Uite-o acolo, si-a tintit el barbia inspre fereastra, cu mainile stranse in spre in fata, lasandu-le sa-l traga in lipirea de asternuturi, alunecandu-i spatele printre perne, totul pentru ca parca fata lui sa-i umileasca tot restul corpului.
S-a nascut in lipsa instinctului de a-i domina pe altii, dar nu-nteleg de ce si-s exerseaza. Mi te dezbini, omul meu, si-nveti sa le semeni, chiar daca tu probezi doar un joc.
            -Ma mut azi. Avea mania de a gandi replici pe care niciodata nu apuca sa le manuiasca pentru ca erau cu mult mai atragatoare decat ea si s-ar fi ghicit ca le mimeaza.
            Eu n-o sa dau doi oameni afara din mine. E suficient cat de singura sunt. Imaginatia scuipata din mintea mea ar stagna. Un poem scris pe jumatate nu poate creste decat un altoi nesanatos. Apoi si eu, daca gandesc frumos si-mi dau si gandul, si frumusetea, ma-nclin cu lipsurile-odata.

vineri, 19 martie 2010

Ultima femeie urata

Cu sanii imbibati printre coastele lui, isi plonja sufletul prin el, cu totul.
            Mi-e greu sa cred ca mai sunt si eu. Atunci cand te primeste cineva, tu mori. Cand iubesti, mori. Te reduce pana la limita inexistentului si o vrei. Si zici ca nu-i nimic impotriva naturii sa vrei mai putin? Daca tot fac grefe cu mine pe pieptul tau, pe gatul tau, prin urechile tale, nu crezi ca o sa ajung fara piele, carne vie? N-o sa misune viermii pe mine, desi eu sunt curata? Caci viermii nu trag la viermi, mizerie, e un mit. Vreau sa te stiu pentru ca ai nevoie de mine, pentru ca ma lasi sa ma joc de-a Dumnezeu, fara sa ma atentionezi ca pe o parte din El L-au sfaramat, L-au mototolit si L-au aruncat la cos. Astazi Dumnezeu se scrie doar cu litere de tipar, pentru confortul omenirii.      
            Ea nu suspina niciodata, putea doar sa faca infuzie adanca de aer. Si asta a facut, sperand ca el sa-i simta inima batand mai cu putere. Fara sa i-o spuna. Si dintr-un gest la nimereala, s-a sters la gura de umarul ei drept pe care il gasea mereu in preajma, de parca i-ar fi ramas urme de vorbe pe care nu le mai voia. Poate de aia nimeni nu-si amintea exact  mai nimic din ce spunea ea : din cauza gestului ei de prudenta. Pe umarul ala gasea silabe doar el cand o iubea in gol si goliciune. Ceilalti n-aveau cum sa le vada. Anonima femeie urata.
            Cu un cot lasandu-se din clavicula lui si cu celalalt cazand pe langa urechea de pe partea opusa, si-a dat drumul ca sa ajunga o batista cu un umed rece-n tesatura. Si-a reluat pozitia de mai devreme si i-a intins lui pe fata panza subtire. Ii facea placere uneori ca nici macar el sa nu o mai vada. S-a intrebat chiar de doua ori daca nu cumva s-ar bucura ca el sa orbeasca. Dar complexele se simt mai apasat decat se vad defectele, asa ca nu i-ar fi fost de niciun folos.
Si l-a sarutat peste batista uda . Ii placea uneori sa creada ca daca il saruta fara sa-i intre in ochi, ii molfaia spiritul. Dar el nu era cu totul spirit, asa ca ii era neplacut sa accepte faptul ca ceea ce facea ea era de fapt sa se prostitueze cu un barbat si cu un suflet.. Tot ce intrece numarul doi, e deja greata.
Cand nu o vede nimeni, atunci are ea voie sa fie frumoasa ; in rest, se numeste troc, caci sa fii frumoasa-n vazul lumii pica asemenea unuia care danseaza pe muzica straina. E indecent sa-ti salti carnea, imaginea si loialitatea intr-o piesa care nu te imbraca ; e nevoie de probe, de masuratori, dar oamenii sunt multi si ieftini pe piata. Am auzit dimineata la stiri de o inflatie de omenire si ca vor sa le taie niste zerouri.
            In general, lui ii placeau oamenii si, intamplator, ea era o cifra neredusa dintre ei si iata ca se-ntamplau amandoi de la o vreme incoace.
El o invatase sa vorbeasca intr-o alta limba decat a ei, iar ea ii era recunoscatoare caci, in cele din urma, toti isi puneau vorbele in inghesuiala din ea si tot ea le-ar fi priceput pe toate intr-atat de bine, incat ar fi devenit ale ei. Si era, din nou, ultimul om ramas, era singura.
 
Copyright 2009 Somn fara de nord. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemesfree