Fii cu ochii pe buzele mele, te rog!

Oare daca nu te-ar mai vedea nimeni, ai mai zambi vreodata?
Stii ca eu incep sa zambesc mai putin pentru ca sunt mai putini ochi sa ma vada? Asta-i modul nostru de a ne asigura ca nu suntem nebuni.Sa zicem ca nebun dupa ceva sau cineva, se mai accepta, insa nebun asa singur, fara nicio vorba dupa el, nu, e gresit, e bolnav, e fara remediu. Si mai ales ca e boala pe care, dupa ce o capeti, nu ti-o mai recunosti. Si nu mai crezi nici in pastile.
Si iti ziceam,, oamenii singuri sunt tristi de frica nebuniei.
Daca ar zambi, ar fi doar pentru ei insisi, iar noi, oamenii, cedam ororii egoismului. Cred ca ne jucam de-a nebunii pana cand se intampla fenomenul de confuzie a personajului cu actorul.
Uite, imi placea odata un gand pe care-l simteam asemanator mie, dar de care nu ma puteam apropia. Mi-era firesc sa ma comport ca el, dar tocmai asta ma infricosa: faptul ala ca el distingea intre mine si el un "ca".
Astfel, eu, din simplu personaj, deveneam si actor, mi se impunea sa cred ca interpretez.
Ma prefac ca sunt nebuna?

Ce marime porti? Pe-a mea cumva?

Cand eram mica, eram convinsa ca am fost odata mare. Am fost, dar nu am ramas, caci ii imbracam pe copiii mei si intr-o zi mai grea am intrat la apa. M-am micsorat si-apoi m-au tot probat vreo doi oameni obezi, pana cand m-au cam largit. Dar in esenta, se-ntelege, eu stau bine doar pe papusi si pe Iepurila si pe Fratele lui.
Vedeti voi, cei care ma credeti un om trist, ce  vreau sa fac inca din vremea cand ma potriveam cu voi, e sa fiu, sa sun ca "pentru voi". Asa veti avea nevoie de mine pentru ca doar eu stiu ce urmeaza de la mine incolo. Si nu, nu va deranjati sa va ridicati pe varfuri, am avut grija sa n-aveti cum sa vedeti nimic.
Dar azi, aziul asta vechi de cateva ceasuri sau zile, nu se mai stie nimic de orbita mea. Eu doar bazai, nu ca sa ma auziti, dar ca sa ma asigur ca mai sunt langa mine.

A cata carte esti tu?

Vreau sa fii omul caruia sa ii spun si alte lucruri decat cele pe care le indes in urechile lumii. O sa stiu sa spun povesti din lumea mea, o sa-mi creasca si coroana de dragul tau. O sa ne inchidem intr-un basm si acolo o sa ramanem.
-Si daca lumea o sa dea navala in lumea noastra?
-Nu. Avem doar pagini.

+, -, x, : ......... cand ajungem la egal?

Un om are un singur merit pentru ceea ce este: acela de a se fi adunat cat mai frumos din ceilalti; gustul de a-ti alege ochii dintre aceia ai unui om care ti i-a lasat a replica aburinda intr-un spate de masina, de a-i potrivi cu gura altuia care te-a luat de brat la un moment potrivit. Vezi tu, suntem colajele oamenilor pe care ii iubim. Cand o sa te confunzi cu mine, o sa stii ca te iubesc, om frumos! Te iubeste o fata frumoasa.

Dar aici? Aici ma vezi?

Te banuiesc ca ai avea desene in spatele pleoapelor. De fiecare data cand vin langa tine, inchizi ochii. Ma inchizi si pe mine si ma faci sa-mi doresc sa te gauresc, sa te scurgi.

Mi-ar ramane roase, guralive simturile

Mi-as tine mana toata ziua pe fruntea ta, mi-e bine cand iti lasi fata moale, sa mi se incrusteze pe palma si-apoi sa se lungeasca pana sub incheietura si sa-si creasca-n respiratia calda o coada care cade neatenta pe sub maneca puloverului meu. Uite-asa am devenit colectionara suflului tau: toate-mi vin pe sub haine mai bine decat lenjeria intima. La san le incalzesc, le apropii de ce tin sa fie, vreau sa fie naiv si sa nu vorbeasca.
Naiva poate fi doar tacerea unui om si vorba unui caine cu o laba rupta.
La trecerea de pietoni, suflul tau - mereu neatent. Prinzi de doua ori un rosu. Asteptarea e o pedeapsa. Scrisul te napadeste.