La 10 toata lumea iese din ascunzatoare

Ai vazut  tu asta? Te-a mestecat cerul si-a facut  rosu in gat. L-ai manjit si mai sustii ca ai jargonul transparentei. Eu mi-am dorit mereu sa  am suflul oranj, cafeniu soptit, picat in pacat pictat, dar  el e in dungi monocrome, stii tu de care. Caci voi ati crezut ca el ajunsese sa  se  sinucida si l-ati dus la nebuni, din greseala, apoi ...ca daca voi asta credeti  ca inseamna sa-si traga aerul din propriul piept... de guler. Sa-l dezbrace. Caci eu stau nuda-n mine, asteptand sa ma nasc printre voi.
Asa ca-ti amintesti, de aia te vreau curand, sa-ti golesti pasta pe mine, sa ma mazgalesti pana n-o sa mai fie loc nici  de buricul Evei.
Dar tu te dai apusului si tot ce pot sa fac, e sa-ncep sa ma-mbrac pastelat.

E la indemana sa furi din oameni

Sunt aglomerata si ma imprastii, ma amestec pe-un colt de paine uscata. Zacusca de simtire, de memorie, de jubilatie. Sunt un milimetru lipsa pe o rigla care te masoara. Iti place? Te micsorez, ma distragi.

Imi place sa ma trezesc cu palmele calde, ma lasa sa cred ca mi-am lasat somnul rece. Si suntem chit acum: el imi fura visele, iar eu febra. Se zice ca nu ai ce face cu o boala, dar nu-i chiar asa de rau.

As face-o lupa uriasa, sa-mi vada fata si cel mai mare ochi al tau

Primul ciob
Daca te-ai culca odata-n somnul meu, m-ai intelege. Te-ai intoarce pe-o parte si pe alta si te-ai rostogoli pe-o parte, spoi pe cealalta, parte peste parte si te-ai trezi... in visul altui om.
"Si daca am fruntea purtata, nu e din vina mea."

Ciob
"O sa-mi invat pe de rost iubirile. Din povestite."
"Da` aia nu mai tace niciodata?"

Al treilea ciob
Esti murdar la gura de-atata tacere. Mananci si-apoi vomiti liniste. Cred ca in tine inima-si trage spuza ecoului cand spune: "Imi place sa tac. Sa tic-tac."

Ciob
Ultima data mi-am spus ca nu voi ajunge vreodata sa am sub falci numele voastre, sa le-ntorc cu limba rasucita, in apasare peste crapaturile dintre prenumele compuse. Limba mea e sfanta nascatoare de consoane. Cand simtiti ca va cheama prea moale, prea fainos, aduceti-va chemarea la mine.
Vedeti... mi-ati stricat niste masele.

Se zvoneste ca nu stiti cand sa puneti punct

Cum se cheama cand te impiedici de tine la fiecare doua secunde dupa ce te-ai intalnit? Ca uiti pe unde te pui, ca-ti cade cate-un gand , dar de obicei mai multe, din tine, ca faci trena din ele si ca, atunci cand cineva striga orice nume, tu te intorci si-ti vezi "copiii" si crezi ca-i jefuiesti? ... ca uiti sau ca stii totul dinainte si ti-e, de buna seama, lehamite? ... ca vrei tihna de-a de a-i lasa pe altii sa se repete.

Viata mea e o replica, una curata, nesurprinzatoare, dar necesara bunului simt. Si cutia mea cu medicamente e o replica, si intunecarea e o replica, incheieturile mainilor parfumate cu scartaiala, mila, chiar si curand e inca o replica. Si voi toti, care va credeti raspunsuri! Halal voua...

Hai, respira odata!

Noi toti ne intelegem cu aburii de ciori, pe care, de bine, de rau, ii lasam sa ne ciuguleasca ce avem intre degete. De aceea ne gasim mai mereu cu unghiile prin nori, infirmieri ai cerului cumva, cumva, la fel. In genunchi, pe coji de incalceli, cu mainile sus, prinse-n fundita de-un gafait al negricioaselor. Tragi de-un capat si te-ai desfacut, figurina mea din carpe.
Oare zac, oare zac?

Doar geamanul se poate explica singur

Mi-ar placea sa ma stiu un om al lui “adica’. Adica sa o aflu, caci la mine cunoasterea intinde capul de javra mereu in preajma voastra. De asta abia de reusesc sa ma numar pe-un varf de deget, de asta abia de imi iese garnitura pe care o prepar pentru vietile voastre [da, nu sunt un bucatar reusit, voi m-ati gresit?; uneori scap solnita-n mare si usuc semintele incoltite scapand o lingura de soare peste ele]. Ehei, exagerati si voi! Dupa cum ziceam, pentru ca voi stiti si o faceti si pentru mine.
Adica vreau sa imi ziceti, intelegeti voi? Adica sa mi-o furati, sa va arunc in poale pacatul lui [adica]
Mi-e dat sa ma constat si daca nu sa fiu in rezonanta cu mine, macar sa ma pricep nu pe mine, ci la miscat capul a napasta.
Sunt tristi oamenii astia cusuti cu un "adica". Se nasc pe-o fila de caiet si mor casati pe urmatoarea, doar ca lor nu le mai trebuie si indigo.
.dar, normal, fiecare cu ortografia luI

Cu palma la ochi, sa nu-ti vad antonimul

In incruntarea ta aud copii visand si numai eu ti-i calc pe somn. M-am purtat desculta de zgomot pe-acolo si pana-n glezne am intrat in cosmarul tau afurisit, de-mi sta mereu pe limba. Mi-e clar... tu calci odata cu pleiada oamenilor greu de dormit, carora le cresc maluri de nori. Si da, acum inteleg cum de-ti place sa topai, sa topai din gand in gand, din cand in cand, din mine-n altii, deseori: ca sa te-nveti cu salturile pe cer senin, cand singur tu te innorezi. As vrea sa te imbratisez, de sa-ti scurg toata ploaia!

Era sa... stii tu

-Eu o sa fug din mintea eroilor mei. [Trage aer doar atat cat sa simta ca inca ii lipseste si-ar vrea sa se reazeme de vreo bordura, de vreo ea, de vreun jaf ratacit, el mereu vrea, el mereu va... Lumea asta nu mai are picioare; cand si le-o fi retezat?]
-Da-mi-i mie! se misca fragil, cu ochi de luna, o vorba spate-n spate cu el.
-Te las doar sa-mi tii locul [se obrazniceste un obraz la intoarcerea spre celalalt. Ale lui, amandoua.].

Ce de-a eu!

Ce ai face daca ai intalni un mai eu decat tine? Ai avea sansa cronica de a te economisi. Si-ai face-o, sunt sigura. Nu, nu, nu, tu nu ai in sange caritatea si cu siguranta voi ajunge sa bat usor in ghebul zilelor mele ce se ineaca de resturile astea care nu mai vor sa vina! Da` uite-asa, or fi avand si ele nevoie de un dop de tine ca sa le treaca sughiturile. Prea mi-esti tu egoist si, chiar mai rau, iti esti.
Dar hai, totusi, mai gandeste-te, de ce nu mi te-ai lasa macar in chirie, paragina mea?! Tu o sa fii mai eu, iar eu mai putin de-atat.

M-as putea impaturi pentru tine

Ce echilibristica ingani? Incurci cele doua priviri ale tale prin ochean pentru carpirea peretilor? Dar n-ai fost pierdut din ochi si n-ai avut vreme sa joci fazan pe ei pe cand erai copil.
Mereu mi te scuzi: clipa ta e mai scurta cu doua voci decat a mea. O tot zici de parca m-ai fi trait vreodata. Si chiar si-asa, ai fi mers in gol timp de-un sfert de om. Acolo vreau eu sa ne vedem - in ultimul meu minut, sa-i pot da coate benevole grabei... poate pe ale tale, ma-ntelegi? Te-a ticalosit lungitul oamenilor, tratandu-te cu pacatul de a creste doar timpul acum.

Sursa poza

Ce culoare au daltonistii?

Azi mi-am uitat culorile pe drumuri, mi le-a rascumparat un cersetor care-mi tace toate gandurile si eu surzesc acum intre nedumeriri apretate. Stii ce mi-a cerut? Sa-l las sa ma loveasca peste mana intinsa. As fi putut sa-i vand si lui niste intrebari mai degraba: doua pe un raspuns ar fi fost echitabil pentru amandoi, dar el "Nu" si "Nu". Si-apoi, el era cam cafeniu, iar mozaicul meu coloristic mergea cam prost cu el. Sau, in sfarsit, ele cu el. Adunandu-mi rabdarea in pumnii stransi, l-am legat in glasul "De ce?"-ului, cand el mi-a reprosat ca nu accepta sa-i fie bagata pe gat o marfa pentru care nu intentioneaza sa plateasca. Si asta nu din rea-vointa, "dar stii...credeam ca nu face nimeni schimb de marfuri identice: ou pe ou, pian pe pian, intrebare pe intrebare".
Mainile mele incrucisate, pamantii nu se asorteaza decat cu intonatia gargarei de nimicuri.