Ce culoare au daltonistii?

Azi mi-am uitat culorile pe drumuri, mi le-a rascumparat un cersetor care-mi tace toate gandurile si eu surzesc acum intre nedumeriri apretate. Stii ce mi-a cerut? Sa-l las sa ma loveasca peste mana intinsa. As fi putut sa-i vand si lui niste intrebari mai degraba: doua pe un raspuns ar fi fost echitabil pentru amandoi, dar el "Nu" si "Nu". Si-apoi, el era cam cafeniu, iar mozaicul meu coloristic mergea cam prost cu el. Sau, in sfarsit, ele cu el. Adunandu-mi rabdarea in pumnii stransi, l-am legat in glasul "De ce?"-ului, cand el mi-a reprosat ca nu accepta sa-i fie bagata pe gat o marfa pentru care nu intentioneaza sa plateasca. Si asta nu din rea-vointa, "dar stii...credeam ca nu face nimeni schimb de marfuri identice: ou pe ou, pian pe pian, intrebare pe intrebare".
Mainile mele incrucisate, pamantii nu se asorteaza decat cu intonatia gargarei de nimicuri.