Cu palma la ochi, sa nu-ti vad antonimul

In incruntarea ta aud copii visand si numai eu ti-i calc pe somn. M-am purtat desculta de zgomot pe-acolo si pana-n glezne am intrat in cosmarul tau afurisit, de-mi sta mereu pe limba. Mi-e clar... tu calci odata cu pleiada oamenilor greu de dormit, carora le cresc maluri de nori. Si da, acum inteleg cum de-ti place sa topai, sa topai din gand in gand, din cand in cand, din mine-n altii, deseori: ca sa te-nveti cu salturile pe cer senin, cand singur tu te innorezi. As vrea sa te imbratisez, de sa-ti scurg toata ploaia!