Hai, respira odata!

Noi toti ne intelegem cu aburii de ciori, pe care, de bine, de rau, ii lasam sa ne ciuguleasca ce avem intre degete. De aceea ne gasim mai mereu cu unghiile prin nori, infirmieri ai cerului cumva, cumva, la fel. In genunchi, pe coji de incalceli, cu mainile sus, prinse-n fundita de-un gafait al negricioaselor. Tragi de-un capat si te-ai desfacut, figurina mea din carpe.
Oare zac, oare zac?