O femeie frumoasa inseamna tacere. A cui?

El este primul om alaturi de care imi place nimicul si pot sa-l platesc cu pasiunile mele. Sa fim integri si amandoi, se poate? Se poate asta? Caci mie mi-e teama de moarte mai tare decat de a fi singura. Dar astazi nu mai suntem in tacere impreuna, incep sa nu te mai prind tot si o sa plec. Nu mai miri ganduri imbecile si eu nu te vreau decat intreg. Nici macar cu mine nu vreau sa te impart.

Cu toate viciile-n caldutul meu, pe tine nu tin sa te strivesc printre ele. Ai vazut, multi oameni se cauta doar pentru ca e in mersul lucrurilor, pentru ca nu se pot impotrivi unui destin, dar noi doi n-avem asa ceva, dar nici ca am avea nevoie de unul. Eu vreau sa ma intreb de mainile tale largi, de politetea ta intrata la apa si de grumazul tau setos de natural doar din cand in cand. Sa ne-ntelegem, eu nu vreau sa ne scuzam, nu vreau sa lipsim dintr-un loc vreodata pentru ca atunci nevoia ne injumatateste. Sa-ti fie dor de mine doar atunci cand stam in pragul de-acasa prêt de multe ganduri, fara sa ne stingherim de ele. Sa alegem intre ganduri si noi pe cei din urma si sa nu devenim nici macar un plan al divinilor pentru ca orice «al » te subordoneaza si iti infuleca libertatea.

Si in voce i-a zambit. De cand ? De cand lumea s-a schitat in tacuta alergare inspre urechile ei, s-a improscat pe dinauntrul mintii si ea a stranutat.

-Ai alergie la ea. Puteam s-o fi lasat la locul ei.

Muscata de trezire, a intors capul sa caute ce era mai aproape de ea  acum : lumea sau creanga cu muguri pe care el i-a  adus-o dimineata ?

-Uite-o acolo, si-a tintit el barbia inspre fereastra, cu mainile stranse in spre in fata, lasandu-le sa-l traga in lipirea de asternuturi, alunecandu-i spatele printre perne, totul pentru ca parca fata lui sa-i umileasca tot restul corpului.

S-a nascut in lipsa instinctului de a-i domina pe altii, dar nu-nteleg de ce si-s exerseaza. Mi te dezbini, omul meu, si-nveti sa le semeni, chiar daca tu probezi doar un joc.

            -Ma mut azi. Avea mania de a gandi replici pe care niciodata nu apuca sa le manuiasca pentru ca erau cu mult mai atragatoare decat ea si s-ar fi ghicit ca le mimeaza.

            Eu n-o sa dau doi oameni afara din mine. E suficient cat de singura sunt. Imaginatia scuipata din mintea mea ar stagna. Un poem scris pe jumatate nu poate creste decat un altoi nesanatos. Apoi si eu, daca gandesc frumos si-mi dau si gandul, si frumusetea, ma-nclin cu lipsurile-odata.