Femeia de serviciu

     Aer de Iasi, coate pe fereastra de camin, stele schiopatand prin buncar. Suntem curati, suntem multi si nu ne stim dupa nume. Pe cine il doare capul? Cine isi trece restanta, cine masoara vorbe ce-o acuza ca ar fi o grasana? Care buze vor fi crapate pentru totdeauna, cui i se termina cerneala si banii mereu pe neasteptate?
Ce carie ascunde sufletul celui care vine de la chiosc cu o punga de chipsuri in mana? Casca-i gura, afurisitule, vreau sa vad! Da, eu, cea care sta la etajul doi si pare-a intelege viata.
Suntem multi si nu am loc pentru toti.
     Prea putina am crescut, inghesuiti nu va vreau, nu am loc de mine si nici de alegere.
Patru, cinci, sapte, doua sute, va impingeti intre voi, patati de amprente, cu urme de unghii prin ganduri. V-au apucat nelegiuitii si v-au strans fiecare in apucatura mainii lui. Oameni vargati de indrazneala altora, oameni cu denivelari, va plimb prin voi emotia mea ca pe un caine docil, ce ma urmeaza, fara sa latre. Un caine mut din lipsa gandurilor. Tace cand nu gandeste. Pe fuga, dupa mine sau dupa voi?
     Dar voi, din nou - nu sunteti murdari, atata doar ca prea v-ati ondulat in vreme si nu aveti maner. Eu nu stiu cum si pe cine sa spal, dar am sa va strig, iar acum vreau sa intoarceti capul si sa ma vedeti.